222

Primul iubit al Elenei era de încredere ca Marele Zid Chinezesc. Îi aducea fetei portocale când era bolnavă, o respecta pe mama ei și i-a promis că neapărat o va lua de nevastă. Era tânăr, dar serios, chipeș și își dorea cel puțin trei copii. În ochii părinților și prietenilor arăta ca un prinț din basme, dacă nu ar fi existat un mic detaliu despre care știa numai Elena. Agrafele.

Odată, fata a cumpărat un set de agrafe de păr pentru a-și prinde bretonul. Pe agrafele de păr erau două cireșe amuzante. Nimic nu prevestea probleme în paradis. Dar când Elena a venit la iubitul ei, acesta s-a încruntat ca un nor.

– Pentru cine sunt acestea? întrebă Prințul cu o voce de gheață, arătând cu degetul spre cireșe.

– Oh…ce vrei să spui? Sunt pentru a-mi prinde bretonul.

– Dar eu cred că le faci semn bărbaţilor că eşti frivolă. Nu aș vrea ca logodnica mea să se comporte așa!

Elena a ridicat din umeri. Nu era în planurile ei să piardă Prințul, așa că cireșele au ajuns la coșul de gunoi. Dar gândul deja îi intrase în capul iubitului.

– Pentru cine sunt aceste bretele subțiri? Sandale cu platformă? Cuvinte încrucișate pe tricou? Vrei să atragi atenția asupra corpului tău, da? – insista prinţul. Elena încă nu-și dădea seama unde este problema, dar intuitiv înțelegea că începe ceva foarte rău.

Ultima lovitură care a doborât-o au fost pantofii cu toc. După ce a primit o bursă, și-a cumpărat o pereche de pantofi roșii minunați, cu toc mediu elegant, care i se potriveau perfect pe picior, erau comozi și ușori. Pantofii, desigur, au trezit imediat suspiciuni – spuneau ceva lumii, bărbaților și vecinului, în special.

Elena brusc și-a dat seama că nu mai suportă. Ea s-a întors și a plecat. Într-o viață nouă, în care poți păși cu pantofii în siguranță.

– Unde vei mai găsi acum un bărbat de încredere? A fost un prinț, un prinț! Nu mai aștepta așa ceva în viața ta! – suspină mama, care deja jucase o nuntă în capul ei. Rudele și prietenii au clătinat din cap în mod dezaprobator – era un tip atât de minunat, pozitiv…Dar nu le poți explica despre pantofii și agrafele de păr vorbitoare. Mai târziu fostul a fost internat cu o tulburare severă. Dar nimănui nu-i păsa de asta. Toată lumea a reținut un lucru – Elena a respins un adevărat prinț.

***

Al doilea iubit al Elenei era un tânăr vesel care nu s-ar fi gândit niciodată să-și jignească iubita cu gelozia lui. Dimpotrivă, iubea femeile strălucitoare, remarcabile, care, din primele secunde atrăgeau atenția asupra lor. El însuși făcea parte din această categorie: vesel, gălăgios, generos în sentimente și gesturi. Îi dăruia Elenei buchete uriașe de trandafiri. Toate prietenele o invidiau. În sfârșit, un adevărat prinț.

Au jucat nunta în grabă, când au aflat că Elena este însărcinată. Au trăit la fel – haotic și prostesc. Seara tânărul soț bătea chitara, desigur nu făcea nimic în gospodărie, apoi și-a pierdut complet locul de muncă, limitându-se la niște scheme tulburi care uneori îi aduceau venituri, alteori nu. La început Elena se ocupa de copil, apoi a lucrat cu un salariu mic, pentru că nu i-a fost ușor să obțină un loc de muncă bun fără experiență și cu un copil mic. Din fericire, părinții îi ajutau, altfel ar fi murit de foame. Dar, pe de altă parte, atunci când soțul avea bani, îi făcea întotdeauna cadouri generoase – rochii scumpe sau bijuterii atrăgătoare.

– Trebuie să fii cea mai frumoasă! îi şoptea el la ureche.

– Un adevărat prinț! – spuneau apropiații, avand in vedere bijuteriile și tinutele Elenei.

Cu toate acestea, de-a lungul timpului, intervalele luminoase cu ținutele frumoase au devenit mai scurte, iar perioadele de lene au devenit mai lungi. Într-o zi Elena și-a dat seama că i-ar fi mai ușor singură cu un copil decât cu doi, dintre care unul are aproximativ treizeci de ani, dar este dezvoltat de opt. Și a divorțat.

– Și-a pierdut mințile! o acuzau apropiații. Îi dăruiește ținute, îi aduce trandafiri, iar ea a divorțat. Acum să nu mai aștepte prințul!

***

La serviciu, colegii au sfătuit-o să nu aștepte pe nimeni și să se mulțumească cu un bărbat respectabil, de 65 de ani. Prințul oricum nu va veni, dar singură îi va fi greu.

La un moment dat Elena a scuipat și a încetat să mai aștepte prințul. Acum ea numește acest moment: punctul de cotitură și cel mai important din viața ei.

Deoarece nu mai are nicio speranță pentru prinți, și-a redirecționat rapid eforturile pentru a obține succes în carieră. Și cumva brusc a urcat în sus, oferindu-și ei și copilului o existență decentă. Și-a renovat locuința, a atârnat un candelabru frumos, a călătorit în aproximativ 70 de orașe, a obținut încă o diplomă și privește viitorul cu optimism.

Desigur, cei din jurul ei încă îi spun să nu mai aștepte prințul. Dar Elena nu așteaptă. Doar trăiește, uneori călătorește, alteori se uită la filme interesante. Iar uneori se întâlnește cu bărbați interesanți, nu mai răi decât cei din ​​tinerețe, de pe vremea „cireșelor”. Desigur nu povestește nimănui despre aventurile ei – de ce ar face-o?

Doar într-un cerc îngust, printre ai săi, uneori împărtășește detaliile vieții sale fericite, bogate și împlinite.

Odată, ea a văzut pe monitor o întrebare: „La ce vârstă nu merită să-ți mai aștepți prințul?”

– La nicio vârstă nu trebuie să aștepți pe nimeni. Doar trăiește! Așa viața are un gust mai bun! – a spus ea. Sursa:relatii.net