Un alpinist a vrut să cucerească cel mai înalt munte. S-a pregătit pentru asta timp îndelungat şi în final a hotărât să se aventureze singur pentru a primi tot singur laurii victoriei.
Noaptea căzu grea pe înălțimile munților şi omul nu a mai văzut nimic. Totul era negru. Până şi luna şi stelele fuseseră acoperite de nori negri.Şi cum se cățăra el la doar câțiva metri de vârful muntelui a alunecat şi a căzut în gol.
Alpinistul văzu în acea îngrozitoare cădere episoade din viața lui, bune şi rele. Se gândi la moartea care era aproape când deodată a simțit frânghia de siguranță că-i frânge mijlocul. Fusese oprit din cădere şi acum atârna în gol legat de acea frânghie.
Urma un moment de tăcere absolută, atârna în neant şi singurul lucru ce-i veni in minte fu: „Ajută-mă Doamne!”Deodată auzi o voce venită din departări:- Ce doreşti fiule?- Salvează-mă, Doamne!, striga alpinistul cuprins de frica morții.- Chiar crezi că eu te pot salva?- Da Doamne, cred în Tine!- Bine, dacă crezi în mine şi în salvarea mea taie frânghia de care atârni, spuse Dumnezeu.
Urmă un moment de tăcere, alpinistul se îndoi şi pierdu credința, frânghia era singura care-l ținea în viață…aşa că nu a taiat frânghia şi hotărî să renunțe la ajutorul dumnezeiesc.
A doua zi dimineață, echipele de salvare au anunțat că au găsit un alpinist legat de frânghia de siguranță la doar doi metri de pământ. Murise înghețat de frig.
