Un alpinist a vrut să cucerească cel mai înalt munte. S-a pregătit pentru asta timp îndelungat şi în final a hotărât să se aventureze singur pentru a primi tot singur laurii victoriei.

Noaptea căzu grea pe înălțimile munților şi omul nu a mai văzut nimic. Totul era negru. Până şi luna şi stelele fuseseră acoperite de nori negri.Şi cum se cățăra el la doar câțiva metri de vârful muntelui a alunecat şi a căzut în gol.

Alpinistul văzu în acea îngrozitoare cădere episoade din viața lui, bune şi rele. Se gândi la moartea care era aproape când deodată a simțit frânghia de siguranță că-i frânge mijlocul. Fusese oprit din cădere şi acum atârna în gol legat de acea frânghie.

Urma un moment de tăcere absolută, atârna în neant şi singurul lucru ce-i veni in minte fu: „Ajută-mă Doamne!”Deodată auzi o voce venită din departări:- Ce doreşti fiule?- Salvează-mă, Doamne!, striga alpinistul cuprins de frica morții.- Chiar crezi că eu te pot salva?- Da Doamne, cred în Tine!- Bine, dacă crezi în mine şi în salvarea mea taie frânghia de care atârni, spuse Dumnezeu.

Urmă un moment de tăcere, alpinistul se îndoi şi pierdu credința, frânghia era singura care-l ținea în viață…aşa că nu a taiat frânghia şi hotărî să renunțe la ajutorul dumnezeiesc.

A doua zi dimineață, echipele de salvare au anunțat că au găsit un alpinist legat de frânghia de siguranță la doar doi metri de pământ. Murise înghețat de frig.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here