Acasă Blog Pagina 2

Cum înțelegi că ţi-ai găsit “omul tău”…

0

Cred că dacă vom aprecia relația din poziția, că dacă vei merge cu persoana apropiată să explorezi sau nu – atunci multe lucruri ar fi clare.

Este foarte important să fii sigur de cealaltă persoană. Aceasta este şi siguranța ta proprie, şi siguranța relației. Iar dacă nu vei merge să explorezi, atunci această persoană nu-ţi este apropiată. Relația e compromisă, nici nu-ţi fă iluzii.

Consider că bărbatul trebuie să-şi apere femeia. Întotdeauna și oriunde. Chiar şi atunci când nu are dreptate. Dacă bărbatul nu este de acord cu ceva, discută cu femeia față în față. Însă pentru lumea exterioară EA e cea mai bună – e protecția ta.

Același lucru se poate spune și despre femei. Bărbatul ei – e cel mai bun. Şi pentru tine şi pentru cei din jur. Aşa ar trebui să fie. Dacă el se luptă, tu ar trebui să-i oferi cartușele.

În orice alt caz, dacă vrei să critici, vrei să judeci, dacă consideri că știi mai bine şi vrei să arăți aceasta public, dacă vezi defectele partenerului şi le discuți cu alții, nu te tortura nici pe tine, nici pe cealaltă persoană cu această relație bolnavă. Pleacă.

Dacă bărbatul tău nu e cel mai bun pentru tine (cu toate calitățile lui), atunci acesta nu e bărbatul tău. 

Dacă  crezi că ai dreptul să faci din femeie o versiune îmbunătățită, aceasta nu e femeia ta. Probabil că “al tău” nu e nimic, pentru că deprecierea, estimarea şi pretențiile le ai în sânge, copiate de la părinți. Şi “al tău” nu va apărea, până când nu vei scăpa de aceasta.

Cel mai bun. Unic. Şi faptul că spatele tău e mereu acoperit. Acesta e omul tău.

Dacă ţi-a plăcut acest articol, distribuie prietenilor! Sursa:relatii.net

Facebook Comments

Află ce este Abuzul Emoțional şi cum partenerul îşi alege victima

0

Seara. La bucătărie. El şi ea încearcă să pregătească cina.

– Ce ţi-ai întins mâinile ca o proastă! Mergi într-o parte.. Adu…!!! Dă .. .!!!

– Un moment, nu țipa, nu vezi că sunt ocupată … Vin într-o clipă, fac.

Se creează senzația că cuvintele lui nu o deranjează. Ea e calmă ca un surdo-mut, peste care din spate vine un automobil. Ea nu aude. Nu aude nimic în cuvintele lui, ceva ce i-ar răni sentimentele. Tot ce se întâmplă e ceva normal. El doar nu distruge ușile, nu sare la ea cu cuțitul, nu o amenință că-i va sufoca copiii. Deci, totul este în regulă. E o viaţă obișnuită.

În acest cuplu toleranța faţă de abuzul emoţional este destul de mare. Atât bărbatul cât şi femeia știu ce se întâmplă. Între ei există un acord nerostit. Fiecare din ei e gata să tolereze ceva în schimbul a altceva. Termenii contractului sunt cunoscuți de ambii, deși niciodată nu au vorbit despre asta.

“Sunt gata să-ţi suport bețiile, atacurile asupra copiilor, morocăneala, disprețul și agresiunea, salariul mizer în schimbul de a fi alături de mine, de grija pe care mi-o porți uneori, atâta timp cât faci reparație în casă.

Soțul deasemenea e gata să tolereze ceva, obținând pentru aceasta o compensație.

“Sunt dispus să tolerez răceala și disprețul tău, doar pentru că pot trăi în casa ta, pot mânca bine, face dragoste uneori cu tine și să simt stabilitate şi protecție de lumea înconjurătoare, știind că te am și am o familie.“

Acest contract va funcționa până când se vor respecta înțelegerile, până când nivelul tensiunii nu va crește până la explozie. Când unul din ei nu va mai avea puteri  să țină în interior un volum atât de mare de agresiune, atunci totul va exploda. Şi în acest moment se va trece la violența fizică.

Sunt şi cupluri care nu ajung la violența fizică, ei se torturează doar emoţional. Acești oameni s-au învățat să evite “colțurile ascuțite” şi să iasă din contract la momentul potrivit, astfel evitând explozia de agresiune.

În familiile, care trăiesc în condiții de abuz fizic și emoțional, paratrăsnetul de multe ori devine copilul. Copilul simțind că se apropie furtuna, i-a lovitura asupra sa, descărcând atmosfera până în momentul în care nivelul agresiunii va ajunge la maxim. Viaţa în condiţiile abuzului emoţional şi fizic devine pentru el un mediu obișnuit, în care el se simte ca peștele în apă. El cunoaște toate legile, s-a învățat să supraviețuiască în acest mediu agresiv.

Alegându-şi un partener de viaţa, fetița, care a crescut într-un astfel de mediu, inconștient îl va găsi pe cel care o va ajuta să trăiască după scenariul din copilărie, exact un astfel de bărbat, îl va percepe ca pe unul de încredere.

Băiatul de asemenea îşi va căuta “femeia sa”. Acea, care va rămâne lângă el după un astfel de episod.

La sfârșitul acestui articol, vreau să scriu, ce putem considera abuzul emoțional. Cu cel fizic este mai mult sau mai puțin clar, cel emoțional însă este adesea perceput ca o normă de viață, că „așa e dragostea noastră.“ Amenințările, șantajul, manipularea, intimidarea, rușinea. Abuzul emoțional – este atunci când toate acestea sunt prezente într-o relație.

Fiecare dintre noi are propriul portret personal. Dacă eşti într-o astfel de relație o perioadă lungă de timp, atunci undeva în interiorul tău aceasta e percepută ca fiind optimă. Ţi-ai ales un partener cu profil de personalitate similar, care susține o astfel de relație. Dar acesta nu înseamnă că acum nu poţi face o altă alegere.

Dacă ţi-a plăcut acest articol, distribuie prietenilor! Sursa:relatii.net

Facebook Comments

De ce unora le merge bine în viaţă, iar ţie nu? Vezi cine se face vinovat de aceasta!

0

Pe parcursul vieții oamenii deseori îşi pun întrebările:

– De ce unora le merge în viaţă, iar altora nu;

– De ce nu am copii;

– De ce îmi doresc să fiu bogat, însă toată viaţa de abia o scot la capăt;

– De ce nu pot întâlni un partener de viață decent;

– De ce toți bărbații pe care îi întâlnesc sunt mincinoși, ratați, afemeiați;

– De ce toate fetele sunt interesate doar de bani;

– De ce toţi oamenii călătoresc, iar eu stau într-un birou prăfuit şi sufocant, rod pantalonii şi tot ce îmi rămâne să fac, e să privesc pozele lor pe rețelele de socializare.

– De ce colegul meu fără să depună prea mult efort câștigă de 2 ori mai mult, iar eu lucrez ca un cal şi șeful e nemulțumit;

Şi lista poate continua. Fiecare om are lista sa personală cu acești “de ce”.

Eu nu sunt o excepție, şi eu aveam o listă lungă. Situația însă s-a schimbat atunci când am decis să lucrez (în practică) cu cauzele profunde ale problemelor mele.

De fapt, toate acestea sunt întrebările conștiinței (minții), iar ea ne creează realitatea doar 7% – o cifră destul de mică.

Munca conștiinței e legată de domeniul cunoștințelor, gândurilor, cuvintelor, visurilor, scopurilor, analizei, firului logic. Partea conștiinței în viaţa noastră ocupă 7%, respectiv şi influența ei e de doar 7%.

Cea mai mare influenţă asupra vieții îl are subconștientul – partea lui ocupă 93%. Subconștientul e de 12 ori mai puternic decât conștiința. Credința în ceva, susținută de emoții şi sentimente, e mult mai puternică decât gândurile noastre. Dacă veți privi circumstanțele vieții voastre, fiți siguri că tot ce aveți în ea şi “binele” şi “răul” – a fost creat de Subconștientul vostru.

Subconștientul e cel mai bun prieten al nostru, însă deseori poate lucra în detrimentul nostru. Bazându-se pe programele care se conțin în el, subconştientul materializează realitatea noastră în adevăratul sens al cuvântului.

Munca subconștientului e legată de senzațiile, emoțiile, stările şi imaginile noastre. Deseori nu conștientizăm ce se petrece în Subconștientul nostru, ce viaţă emoțională trăiește.

De exemplu: la nivelul gândurilor (conștient) ne dorim un automobil (aceasta influențează realitatea noastră 7%), iar în Subconștient trăiește emoția fricii, asociată cu posibilitatea de a face accident  și a muri (aceasta afectează realitatea noastră 93%).

Sarcina este foarte simplă cu un  astfel de raport al forțelor –  în realitatea noastră automobilul nu există! Deși conștient, la nivelul gândurilor ne dorim foarte mult. Însă subconștientul e puternic, el are grijă de confortul nostru, de a supraviețui, de aceea face tot posibilul ca în viaţa noastră automobilul să nu apară.

Pentru a compara dimensiunea Conştiinţei şi Subconştientului, vă puteţi imagina oceanul imens, unde valurile la suprafața lui vor fi schimbătoare, ca şi gândurile oamenilor, aceste valuri vor fi conștiința noastră. Iar Subconștientul – este toată puterea oceanului care se schimbă încet, are o putere incredibilă de creație. În imagine puteți vedea aproximativ corelația dintre ele.

Dacă ţi-a plăcut acest articol, distribuie prietenilor! Sursa:relatii.net

Facebook Comments

RĂMÂI CONECTAT

16,520FaniÎmi place
801CititoriConectați-vă
19CititoriConectați-vă
152AbonațiAbonați-vă

SELECTATE DE EDITOR