Pare greu de crezut, dar adevărata criză din prezent nu este cea legată de hrană, resurse, locuri de muncă, perspective, ci cea privitoare la energia cu care trăim.

Omul respiră în prezent o energie cu vibraţie joasă, care-i secătuieşte forţele şi îi scade din lumina interioară. Motivul acestei scurgeri de energie vitală are cîteva explicaţii.

Poate cea mai importantă este legată de faptul că cea mai mare parte a fiinţelor şi-au oferit atenţia, increderea, credinţa şi astfel Energia inteligenţei artificiale, îmbrăcate in haina binevoitorilor salvatori: un fel de lupi in haine de oaie, autointitulaţi, incă neoficial „dumnezei pe pământ”.

Poate ar fi cazul să ne reamintim că principala poruncă, sau indemn, lăsat unui suflet de om, este aceea de a-şi iubi Creatorul cu toată puterea sa interioară.

O altă cauză a pierderii generale de energie este lipsa dăruirii. Prin daruire si deschidere a sufletului un om crează forme de energie cu vibraţie inaltă, care sunt utile nu numai lui, ci şi celor din jur şi naturii din care face parte integrantă, nu separată..

Să ne amintim de felul in care procedează plantele, pentru a înţelege acest proces – ele inspiră mult dioxid de carbon, un fel de reziduuri provenite inclusiv din ceea ce gîndim noi, oamenii, şi expiră oxigen, necesar vieţii şi creării unor forme de viaţă.

Cu cît oferă şi slujeste mai mult lumii exterioare, cu atît un om se comportă asemenea unei plante. Altruismul său generează pe moment o pierdere de energie, care este recuperată apoi de ceea ce primeşte din straturile superioare, ale energiilor subtile.

Cu alte cuvinte, lumea in care trăim are nevoie acum de o gură de aer proaspăt, care nu poate veni decît dintr-o schimbare de viziune generală a oamenilor privind atitudinea şi respiraţia.

Pământul are nevoie de Dăruire și Iubire, pentru că sângele acestei planete are o grupă compatibilă cu a noastră. Cu cât mai mulţi trăitori si făcători de pace, cu atît mai mult aer curat şi energie inaltă vom avea.

Orice iertare, act altruist şi simţire a compasiunii schimbă aerul acestei planete şi ne oferă o hrană cu care ne vom obişnui, sau nu. Oamenii au fost invăţaţi, de Sus, cum să producă energie, nu numai să consume şi să lase in urma lor deşeuri. Dacă nu ştim, sau nu ne amintim, vremurile noi ne vor învăţa asta, in feluri diferite. Sursa:Gabriel Socaciu