Lucrurile pe care le gândim se materializează în viața noastră când ne așteptăm mai puțin. Când se întâmplă ceea ce am gândit, într-o anumită zi, avem impresia că mai demult, sau mai recent, ele au rodit ca și semințe în mințile noastre și ne amintim că așa a fost să se întâmple, după cum am gândit.

Când spunem că nimic nu este întâmplător în viețile noastre așa și este, dar uităm că noi suntem cei care stăm la baza acestor întâmplări devenite momente de viață. Noi nu suntem elemente statice in această lume, ci avem în noi puterea de a crea.

Suntem mici creatori, o miniatură perfect aliniată la voința Marelui Creator. Pentru asta este important să ne înțelegem visele și să făurim în jurul lor forme de viață. Noi nu putem schimba ceea ce gândim decât în măsura în care suntem dispuși la a ne schimba față de modul în care privim această lume in care trăim.

Ne modelăm astfel destine prin alegerea noastră din fiecare moment. Putem să ne creăm ceea ce numim bine sau rău, prin propriile alegeri.

Nimeni nu este de vină în afara noastră pentru ceea ce nu se întâmplă mai întâi în noi, nimeni nu își însușește liniștea pe care o simțim în inimi, în afara noastră.

Am cules roadele a ceea ce am semănat în timp. Îngăduința, răbdarea, acceptarea, bunăvoința sunt lucruri care ne-au fost lăsate ca și comori interioare, nu pentru ca peste ele să se așeze praful și uitarea, ci pentru ca noi să le folosim, cu convingere, pentru a pune temelie noii lumi, născute odată cu zămislirea gândurilor ce trec prin noi.

Iertarea nu este doar un termen rostit din vârful buzelor, ci stă la temelia unei conștiințe născute din iubire și sacrificiu. Culegem astfel ceea ce semănăm, cu o precizie matematică, pentru că nimic din ceea ce iese din noi nu se pierde, ci se materializează într-o formă sau alta și devine viața pe care o trăim acum. Sursa: Gabriel Socaciu

Facebook Comments

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here