Seara. La bucătărie. El şi ea încearcă să pregătească cina.

– Ce ţi-ai întins mâinile ca o proastă! Mergi într-o parte.. Adu…!!! Dă .. .!!!

– Un moment, nu țipa, nu vezi că sunt ocupată … Vin într-o clipă, fac.

Se creează senzația că cuvintele lui nu o deranjează. Ea e calmă ca un surdo-mut, peste care din spate vine un automobil. Ea nu aude. Nu aude nimic în cuvintele lui, ceva ce i-ar răni sentimentele. Tot ce se întâmplă e ceva normal. El doar nu distruge ușile, nu sare la ea cu cuțitul, nu o amenință că-i va sufoca copiii. Deci, totul este în regulă. E o viaţă obișnuită.

În acest cuplu toleranța faţă de abuzul emoţional este destul de mare. Atât bărbatul cât şi femeia știu ce se întâmplă. Între ei există un acord nerostit. Fiecare din ei e gata să tolereze ceva în schimbul a altceva. Termenii contractului sunt cunoscuți de ambii, deși niciodată nu au vorbit despre asta.

“Sunt gata să-ţi suport bețiile, atacurile asupra copiilor, morocăneala, disprețul și agresiunea, salariul mizer în schimbul de a fi alături de mine, de grija pe care mi-o porți uneori, atâta timp cât faci reparație în casă.

Soțul deasemenea e gata să tolereze ceva, obținând pentru aceasta o compensație.

“Sunt dispus să tolerez răceala și disprețul tău, doar pentru că pot trăi în casa ta, pot mânca bine, face dragoste uneori cu tine și să simt stabilitate şi protecție de lumea înconjurătoare, știind că te am și am o familie.“

Acest contract va funcționa până când se vor respecta înțelegerile, până când nivelul tensiunii nu va crește până la explozie. Când unul din ei nu va mai avea puteri  să țină în interior un volum atât de mare de agresiune, atunci totul va exploda. Şi în acest moment se va trece la violența fizică.

Sunt şi cupluri care nu ajung la violența fizică, ei se torturează doar emoţional. Acești oameni s-au învățat să evite “colțurile ascuțite” şi să iasă din contract la momentul potrivit, astfel evitând explozia de agresiune.

În familiile, care trăiesc în condiții de abuz fizic și emoțional, paratrăsnetul de multe ori devine copilul. Copilul simțind că se apropie furtuna, i-a lovitura asupra sa, descărcând atmosfera până în momentul în care nivelul agresiunii va ajunge la maxim. Viaţa în condiţiile abuzului emoţional şi fizic devine pentru el un mediu obișnuit, în care el se simte ca peștele în apă. El cunoaște toate legile, s-a învățat să supraviețuiască în acest mediu agresiv.

Alegându-şi un partener de viaţa, fetița, care a crescut într-un astfel de mediu, inconștient îl va găsi pe cel care o va ajuta să trăiască după scenariul din copilărie, exact un astfel de bărbat, îl va percepe ca pe unul de încredere.

Băiatul de asemenea îşi va căuta “femeia sa”. Acea, care va rămâne lângă el după un astfel de episod.

La sfârșitul acestui articol, vreau să scriu, ce putem considera abuzul emoțional. Cu cel fizic este mai mult sau mai puțin clar, cel emoțional însă este adesea perceput ca o normă de viață, că „așa e dragostea noastră.“ Amenințările, șantajul, manipularea, intimidarea, rușinea. Abuzul emoțional – este atunci când toate acestea sunt prezente într-o relație.

Fiecare dintre noi are propriul portret personal. Dacă eşti într-o astfel de relație o perioadă lungă de timp, atunci undeva în interiorul tău aceasta e percepută ca fiind optimă. Ţi-ai ales un partener cu profil de personalitate similar, care susține o astfel de relație. Dar acesta nu înseamnă că acum nu poţi face o altă alegere.

Dacă ţi-a plăcut acest articol, distribuie prietenilor! Sursa:relatii.net