Acasă Blog

Ce este trauma psihologică timpurie şi cum influențează viaţa viitorului adult

0
Salutare dragi prieteni,

Ea crede, că îşi duce ferm corabia vieții, alegând conștient un traseu sau altul, anticipând  şi prevenind căderea corăbiei în posibilele furtuni.

Ea e convinsă, că e liberă să aleagă şi întotdeauna face ce e mai bine pentru sine. Doar că dintr-un motiv sau altul, deja pe parcursul mai multor ani, cade în aceleași situații: prietenii o trădează, bărbații se despart de ea după a treia întâlnire, iar șeful pune pe umerii ei toată munca şi întotdeauna găsește motive de nemulțumire şi critică.

 Explicând toate acestea ca fiind o mare nedreptate, dând vina pe soartă, învinuindu-i pe toţi în jur şi continuă să spere că odată cu venirea noului bărbat sau şef în viaţa ei, totul va fi altfel.

O poveste ce se repetă destul de des. Vin clienții unul după altul, se schimbă doar vârsta, genul şi circumstanțele. Ei sunt indignați, frustrați, bolnavi, se plâng și nu pot înțelege de ce li se întâmplă acest lucru.

Pur şi simplu cândva, probabil mult timp în urmă, toate acestea s-au întâmplat cu ei pentru prima dată. Tot ceea ce se întâmplă cu noi, ne schimbă. Trauma psihologică timpurie are loc în copilărie.

Evenimente sau o serie de episoade care ne-au schimbat structura psihologică, determinând cum se va construi în continuare viața adultă, chiar dacă trauma a fost demult uitată și îngropată sub alte evenimente.

Trauma psihologică timpurie are propriile legi.

1.Este întotdeauna neașteptată

Nu te poți pregăti pentru ea. Te ia pe nepregătite. Ea pune, de obicei, copilul în starea de neputință și incapacitatea de a se proteja.

Doar mai târziu se conectează emoționalitatea  şi copilul poate trăi durerea, groaza, rușinea, frica etc. O traumă puternică poate fi suprimată şi uitată, însă post-acțiunea ei continuă să lucreze şi să determine comportamentul persoanei deja la maturitate.

2. A avut loc într-o situație când copilul nu o putea gestiona.

În momentul traumei copilul pierde brusc controlul asupra situației, pentru că acesta se află în mâinile adultului, care într-un fel sau altul are de a face cu trauma. Anxietatea devine însoțitorul constant al copilului, iar dorința de a controla lumea din jur – o necesitate.

3.Trauma timpurie poate schimba lumea copilului.

De exemplu, până la situația traumatizantă copilul era convins că tata îl iubește şi niciodată nu-i va provoca durere, însă după ce tatăl beat ridică mână asupra lui lumea se schimbă: în ea există bărbatul care iubește, care îţi poate face rău în orice moment, îţi va fi teamă şi nu vei putea face nimic.

4.În viața acestei persoane mai târziu are loc o retraumatizare constantă.

Fetița care a fost bătută de tatăl beat, cu o probabilitate foarte mare  îşi poate “organiza” în viitor un partener sau un soț violent, dependent de alcool. Şi ea din nou se va plânge pe soartă.

5. Copii traumatizați, crescând nu-şi pot permite să fie fericiți.

Pentru că fericirea, stabilitatea, bucuria, succesul – este ceea ce s-a întâmplat cu ei înainte de traumă. Ei au fost fericiți și mulțumiți, când dintr-o dată lumea lor se schimbă în mod catastrofal pentru conștiința lor de copii.

Şi din acel moment fericirea şi liniștea pentru ei – e senzația că se apropie un dezastru iminent. De îndată ce în viaţa lor va străluci din nou soarele, ei neapărat vor face totul pentru a declanșa o furtună dramatică grandioasă.

6. Trauma – este întotdeauna un eveniment cheie.

Aceasta poate fi o presiune psihologică constantă asupra copilului, încercarea de a-l schimba, critica în care trăiește de la o zi la alta, sentimentul că părinții nu au nevoie de el, sentimentul constant de vinovăție pentru ceea ce este și face.

De multe ori, copilul crește cu niște mesaje prost conștientizate: „trebuie să corespund”, “totul în jur e mai prețios decât mine”, “nimănui nu-i pasă de mine”, “le încurc tuturor”, ş.a care-i mutilează psihicul și crează realitatea retraumatizată.

7. Cu cât trauma e mai timpurie, cu atât e mai greu procesul de vindecare.

Traumele timpurii nu se ţin minte prea bine, ele se instalează timpuriu în constructele psihologice ale copilului, schimbându-se și creând condiții noi pe care apoi acest psihic funcționează. Această „dizabilitate“ timpurie duce la faptul că lumea pare exact așa cum o accepta în copilărie. 

Și este imposibil să găsești  şi să scoți constructul traumatic din psihic, fără a expune riscului de prăbușire a întregii construcții psihice. E bine că clienții au apărare psihologică, care protejează psihicul de astfel de operațiuni. De aceea, munca cu trauma timpurie, mai degrabă e asemănătoare cu descoperirile arheologice, decât cu o intervenție chirurgicală.

Dacă ţi-a plăcut acest articol, distribuie prietenilor!

Facebook Comments

“Nu pot trăi fără ceea ce mă distruge”. Cum apare dependența…

0

Nașterea comportamentului dependent are loc odată cu nașterea copilului. Acest comportament se formează în perioada de până la un an şi depinde direct de cât de calitativ mama şi-a îngrijit copilul, cât de corect i-a determinat necesitățile şi i-a oferit ceea ce era vital.

În psihanaliză există așa-numita etapă „orală“, atunci când copilul mic descoperă lumea înconjurătoare prin gură. I se formează o relație cu sânul care îl alăptează – ca un obiect care-i asigură viața.

Cu cât mai multe încălcări vor fi în relația „copil-sânul mamei“, cu atât e mai mare riscul dependenței, mai târziu la persoana adultă.

Există 3 necesități de bază ale copilului în primul an de viaţă:

1.Setting

Pentru copil e important ca sânul să “apară” sistematic şi regulat, aceasta îi oferă sentimentul de liniște. Dacă mama încalcă acest proces  – adică nu hrănește copilul la timp, îi dă prea mult sau insuficient, adică e insensibilă la ritmul personal al copilului, el începe să simtă frica constantă pentru supraviețuire.

2. Holding

Copilul are necesitate să fie “ținut în brațe” să simtă senzația de interacțiune corporală confortabilă cu mama, prin care se va simți în siguranță.  Atunci când copilul nu este luat suficient în brațe, nu i s-a oferit acest contact necesar, atitudinea mamei față de copil a fost neprietenoasă – adică, copilul nu s- a putut liniști în brațele mamei (o mamă anxioasă, iritată, deprimată), aceasta va declanșa neliniște și va perturba încrederea de bază în lume. „Lumea este ostilă cu mine“, „lumea nu mă iubește”.

3. Comunicarea neverbală

Copilul are nevoie ca mama să-i absoarbă, să-i mențină şi să-i izoleze emoțiile corporale, reacțiile comportamentale. Dacă mama îşi suportă copilul cu toate manifestările lui, copilului i se formează experiența de acceptare cu diferite reacții, că el poate exista cu ele, poate menține relații, poate obține hrana necesară, atingerile  şi comunicarea binevoitoare. Dacă mama era deseori iritată la reacțiile copilului – că e bolnav, că ţipă sau plânge tare, că a făcut pipi, etc. şi încearcă cumva violent să impună copilul să se manifeste (nu-l accepta aşa), atunci copilului i se formează experiența de a-şi face griji – “nu pot fi acceptat cu manifestările mele firești”

Cu cât mai puțin au fost satisfăcute necesitățile copilului în primul an de viaţă, cu atât mai mult se vor manifesta particularitățile comportamentului dependent la persoana adultă.

Persoanele dependente, desigur, diferă de alții prin propriul comportament, la baza căruia stau unele experiențe specifice.

Persoana dependentă – este omul care se confruntă cu un sentiment interior de „goliciune“. Metaforic este descris ca o gaură în regiunea pieptului, pe care vrei imediat s-o umpli cu ceva. Un amestec de anxietate, tristețe și singurătate care doare ca o rana deschisă, nu-ţi dă liniște și acces la alte trăiri – satisfacție, bucurie, fericire.

Din cauza acestor experiențe dificile, persoana dependentă depune efort pentru a umple cumva golul din interior, pentru a-şi satisface foamea emoțională și să-şi calmeze durerea psihică.

Pentru aceasta, el începe să absoarbă acest „sân simbolic” sub formă de țigări, alcool, mâncare, informații, etc. în speranța de a se întoarce înapoi în perioada timpurie a vieții sale, de a lua experiența necesară pentru a se calma.

El încearcă să „absoarbă“ în sine acel „părinte bun” să şi-l atribuie sie, pentru ca în cele din urmă să nu mai fie neliniștit.

Dacă ţi-a plăcut acest articol, distribuie prietenilor! Sursa:relatii.net

Facebook Comments

Vezi care este forța capabilă să atragă bărbatul şi femeia.

0

Nici compatibilitatea hormonală, nici similitudinea intereselor, nici trecutul/ prezentul/viitorul comun, nici unul din aceste lucruri nu ţin bărbatul și femeia împreună. Este imposibil de prezis cursul evenimentelor în cuplu vostru, în cazul în care acesta e construită pe cele enumerate mai sus.

Forța care e capabilă să ţină femeia şi bărbatul împreună e mult mai puternică.

Doar ea e capabilă să facă o minune, doar cu ajutorul ei pe lume apar oamenii noi, se realizează proiecte, se construiesc orașe. Forța care atrage bărbatul şi femeia – este un magnet energetic puternic care e capabil să depășească distanța, să mărească şi să micșoreze viteza timpului, să creeze condiții specifice, luând în considerație mii de circumstanțe.

Această forţă este ușor de distins, are proprietăți simple ale magnetului, această conexiune nu poate fi ruptă.

Ea poate provoca disconfort, poate mătura totul în calea sa, uneori dă impresia că te încurcă, însă nu poate fi oprită. Aceasta este caracteristica ei de bază, prin care poate fi recunoscută cu ușurință.

Nu poți identifica un centru anumit care atrage alt centru (de exemplu în corpul tău), e imposibil să identifici cauzele evidente după care are loc legătura, nu există o explicație logică a acestei legături, însă ea există. Ea este forţa motrică a progresului, ea îi ajută pe oameni să creadă (în sensul cel mai larg al cuvântului), ea este protejată de „vremea rea”.

Această legătură nu trebuie protejată într-un mod special, ea se va proteja singură, ea are imunitatea sa. 

La început e ca un copil şi are o voință puternică de a trăi, are cele mai aprinse dorințe, apoi crește și se dezvoltă în egală măsură cu personalitățile voastre.

Ea are propriile legi, propriile ritmuri, nu se supune unei logici clare, este întotdeauna mai înțeleaptă. Ea nu te va lăsa să te îndoiești de existența ei, dacă îi asculți cu atenție indiciile.

Ea nu te va lăsa să renunți cu ușurință, de aceea nu-ți fie teamă să-ţi arați slăbiciunile. Această sursă nu poate fi închisă, însă nu există nici scheme după care poate fi găsită. Ea vine pe lume odată cu tine și există în forma pasivă, până când vine timpul să se deschidă.

Nu trebuie să aștepți până când sursa se va deschide sau să faci ceva, pentru a grăbi procesul. Tot ce trebuie să faci – e să menții sursa pasivă, în forma sa originală, să-i permiți să existe în solul în care se află.

Lucrează neobosit asupra sursei tale, protejeaz-o, menține-o în ordine, nu uita de visurile tale şi mergi către ele fără să privești înapoi. Atunci, nici nu vei observa cât de repede vei întâlni sursa care-ţi este egală după putere şi frumusețe.

Pe cel care va fi dispus să meargă necondiționat alături de tine, pentru totdeauna.

Dacă ţi-a plăcut acest articol, distribuie prietenilor! Sursa:relatii.net

Facebook Comments

RĂMÂI CONECTAT

16,520FaniÎmi place
801CititoriConectați-vă
19CititoriConectați-vă
152AbonațiAbonați-vă

SELECTATE DE EDITOR